Expoziția "Amintiri de carton... Harta orală a deportării romilor în Transnistria"

https://www.youtube.com/watch?v=UMWHOqEc168În anul 1942 au fost deportați din România în Transnistria 25 000 de romi. Criteriile de selecție ale acestora au avut în vedere pe de o parte nomadismul, iar în cazul romilor sedentari au fost deportați toți acei romi „care nu își puteau justifica existența” și toți aceia care constituiau “un pericol public”. Condițiile de viață ale acestora în Transnistria au însemnat foame, frig, tifos și abuzuri din partea autorităților române și germane. Toate acestea au condus la moartea a aproximativ 11 000 dintre deportați, jumătate fiind copii. Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, publicat în anul 2004, subscrie persecuția evreilor și a romilor din România din timpul regimului antonescian în cadrul fenomenului care poartă denumirea de Holocaust. 

Conform “Sondajului de opinie privind Holocaustul din România și percepția relațiilor interetnice“, efectuat de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din Romania ,,Elie Wiesel’’, în mai 2015, doar 18% din populația României asociază Holocaustul cu persecutarea și exterminarea romilor; de asemenea, doar 20% din respondenții intervievați asociază “Ghetourile și lagărele din Transnistria” cu Holocaustul. 
În același sondaj, la capitolul „Percepții despre minorități” se arată că distanța socială (pe baza scalei lui Bogardus) dintre populația majoritară și populația de etnie romă este de 4,97 (unde 1 este cea mai apropiată relație acceptată cu o minoritate (membru de familie), iar 7 cea mai depărtată (nu ar trebui să vină în România)). În cazul 

romilor deportați nu dispunem de jurnale personale sau alte documente, cu excepția documentelor de arhivă, (până în prezent au fost identificate doar două lucrări literare scrise de romi supravețuitori ai Transnistriei: ,,Cu Moartea-n ochi”, autor Valerică Stănescu și ,,Primăvara la Bug”, autor Tănase Duminică, manuscris nepublicat), care să înfățișeze ceea ce au trăit romii în timpul deportării, dar există un folclor bogat creat de supraviețuitori. Datele de mai sus subliniază nevoia unor proiecte care, în cazul populației majoritare, să contribuie la dezvoltarea dialogului intercultural bazat pe conceptul de cunoaștere, iar în rândul populației rome să favorizeze procesul de reconstructie identitară, prin descoperirea propriei istorii.